Poliția locală este cea mai tânără instituție care funcționează în cadrul sistemului integrat de ordine și siguranță publică (Legea 155/2010, art. 6 lit ”k”). Înființarea sa nu a survenit ca efect al inexistenței unor atribuții legale ale Poliției Române sau Jandarmeriei Române în toate ”nișele” aferente acestui domeniu. Motivul l-a reprezentat interesul administrațiilor locale, în special din orașele mari, de a dispune de un instrument instituțional pentru a soluționa probleme contravenționale în creștere pentru care MAI nu are la dispoziție resursele umane și materiale necesare. Totodată, subordonarea directă și exclusivă către autoritățile deliberative și executive locale permite repartizarea personalului și logisticii în funcție de nevoile diferențiate ale fiecărui oraș, fără condiționări determinate de logica unei organizații prezente la nivel național, precum Ministerul Afacerilor Interne.
Din această perspectivă, esența prestației poliției locale în domeniul ordinii și liniștii publice rezidă în intervenția pentru soluționarea/reducerea acelor probleme ale comunității ce sunt adresabile în mod eficace, prin alocarea elastică, pe termen mediu, a serviciilor ce compun polițiile locale.
În cazul orașului Arad, există o problemă recurentă de ordine publică care, deși nu are o incidență mai ridicată decât în alte orașe mari ale României, reține atenția publicului: oamenii străzii și cerșetorii.
Elementele ce dau unicitate situației acestei categorii de persoane pe străzile Aradului sunt următoarele:
a) Oferta generoasă de ”spații de cazare”. Existența unui mare număr de imobile nelocuite sau chiar abandonate, ce-i găzduiesc temporar pe oamenii străzii. În pofida construirii unui mare număr de locuințe, în ultimii treizeci de ani, populația orașului a scăzut, motiv pentru care numeroase clădiri sunt goale. Spre deosebire de alte orașe din România, unde covârșitoarea majoritate a spațiilor locative goale sunt apartamente de bloc – greu de ”invadat” de oamenii străzii – în Arad, preponderența cartierelor de case, cu o redusă densitate a populației, face dificilă prevenirea ocupării a spațiilor respective de către aceste persoane. În numeroase cazuri, proprietarii arădeni ai acestor locații sunt plecați din țară ori imobilele sunt deținute de cetățeni străini ce așteaptă un ”boom” imobiliar, fiind prea puțin interesați de starea actuală a spațiilor deținute în orașul nostru. În fine, o parte dintre incintele ocupate abuziv de oamenii străzii sunt deținute de statul român, reprezentat cel mai adesea de administrația locală (dar nu exclusiv). Este necesară realizarea unui ”recensământ” al acestor locuri de cazare temporară și aplicarea unui mix de măsuri care să includă: închiderea celor deținute de stat și determinarea proprietarilor privați să le întrețină și securizeze (inclusiv prin aplicarea de amenzi).
b) Poziția geografică ideală a Aradului stimulează ”afluirea” din alte zone ale țării. Orașul este la o intersecție a traseelor feroviare și rutiere naționale și internaționale, fapt ce stimulează sosirea unui număr semnificativ de dezmoșteniți din toate regiunile țării. Aproximativ o treime dintre cerșetorii și contravenienții preluați de pe străzi în ultimele trei luni ale anului 2019 proveneau din alte județe. În mod semnificativ, majoritatea sunt prezenți în Arad de minim un an, subzistând din mila publică și din activități ilicite.
c) Controlul redus exercitat asupra migrației zilnice a cerșetorilor din județul Arad către reședința de județ. O altă treime dintre contravenienții cei mai vizibili din oraș sosesc aproape zilnic prin gări sau folosind alte mijloace de transport în comun. Nu avem, încă, date privind existența unor rețele care să asigure și transportul acestor persoane în Arad, dar aspectul merită luat în considerare, dată fiind ponderea ridicată a cerșetorilor cu domiciliul în localitățile rurale ale județului. Din această perspectivă, este de așteptat ca implementarea unei strategii comune a DGPL și entităților MAI de ”așteptare” a acestor grupuri și indivizi izolați care sosesc sistematic la ”vânătoare” în Arad să dea rezultate satisfăcătoare pentru cetățeni.
d) existența unor comunități paupere ce cumulează probabil mii de persoane în proximitatea zonelor dens populate și a centrului orașului. Este o situație atipică printre alte orașe din România, unde sărăcia extremă tinde să se afle la mai mulți kilometri distanță de arealele prospere sau cu un aflux ridicat de populație. În consecință, spre deosebire de potențialii contravenienți la Legea 61/1991 din alte orașe românești, persoanele din această categorie prezente în Arad ”locuiesc” la doar câteva minute de deplasare pedestră de zonele cele mai ofertante pentru exercitarea activităților ilicite.
e) Absența din spațiul public, în ultimii ani, a unor campanii agresive de devoalare sistematică a laturii profund sordide a cerșetoriei. Arădenii, spre deosebire de cetățenii altor orașe mari din România, au fost privați de informații exacte, asezonate cu exemple, privind modul distructiv în care sunt folosiți mare parte din banii pe care-i oferă cerșetorilor, precum și referitor la relațiile de constrângere sau manipulare care guvernează această lume paralelă. Este răspunderea administrației în general, și a poliției locale în particular, alături de partenerii din MAI și din domeniul asistenței sociale, să popularizeze aceste aspecte, descurajând cerșetoria și logistica ”vieții în stradă”.
f) Caracterul limitat al colaborării dintre instituțiile cu atribuții în gestionarea acestui fenomen. Poliția locală și instituțiile de asistență socială se află în prima linie și, în mod separat, acumulează date privind profilul multora dintre indivizii care periclitează climatul social din Arad. O judecată superficială, la comun, a acestor contravenienți ar putea conduce la concluzia că autoritățile sunt condamnate să gestioneze, la nesfârșit, activitățile ilicite săvârșite de persoane care nu dispun de un patrimoniu ce poate fi executat silit, total lipsite de dorința de a se reintegra în societate, ale căror venituri ilicite obținute din cerșetorie sunt intangibile și cărora li se poate impune cu foarte mare dificultate executarea muncii în folosul comunității (prin sentințe judecătorești, conform legislației actuale). Acest tablou sumbru poate fi modificat prin acțiunea articulată, comună, a instituțiilor amintite în acest proiect:
– o primă măsură este extragerea punctuală din grupurile de oameni ai străzii a celor cu profil infracțional (prin detenție), bolnavi psihic (prin internarea în instituții de specialitate), a minorilor și indivizilor aflați în dificultate care trebuie ajutați prin găzduirea în locații coordonate de DAS/DGASPC ori prin internarea în unități spitalicești destinate purtătorilor de afecțiuni contagioase grave. Plecarea din rândul oamenilor străzii a indivizilor cei mai agresivi și vulnerabili poate reduce semnificativ disconfortul/pericolul perceput de populația orașului. În cazul fiecăreia dintre categoriile susmenționate, există parteneri ai poliției locale care dispun de expertiza și autoritatea legală necesare pentru fundamentarea măsurilor de preluare, pe termen lung, de pe domeniul public. Datoria DGPL Arad este de a furniza, rapid și complet, toate datele de competența instituțiilor respective de care ia cunoștință în urma activităților de patrulare sau intervenție executate. Acesta este unul dintre motivele începerii, în ultimul trimestru al anului 2019, a procesului de intervievare a oamenilor străzii în sediul DGPL din cartierul Micalaca, în parteneriat cu DAS și susținut logistic de Arhiepiscopia Aradului;
– o a doua direcție de acțiune este comunicarea către toate instituțiile abilitate a tuturor datelor de competența acestora pe care fiecare dintre structuri le obține în cursul acțiunilor pe care le întreprinde în municipiul Arad. Astfel, devine posibilă crearea unei baze de date actualizate cu ultimele ”mișcări” survenite în comunitățile mobile de oameni ai străzii. La modul ideal, aceste date ar fi încărcate într-o bază digitală comună, gestionată de administrație (DGPL Arad), unde ar fi actualizate permanent minime elemente de identificare, locație, afiliere și caracterizare a cazurilor respective care sunt accesibile în mod legal tuturor instituțiilor implicate.